O fata oarba in Bucuresti

De curand mi am pus lentile de contact ( de vedere si nu cu reflexe mov) si astfel mi am gasit motive sa intru intr o incapere semi-obscura plina de oameni. Fara sa plang.

Zambesc mai putin de cand cu treaba asta, nu mai are rost sa ma prefac ca mi recunosc prietenii desi ii vedeam doar in proportie de 30%. De asta i am incurajat intotdeauna sa se imbrace cat mai colorat, si sa poarte tricourile cu numele lor pe care le primesc an de an de ziua lor. De la mine.

Observ tot felul de amanunte care inainte nu mi imaginam ca exista. De exemplu frunzulitele mici din care sunt facute frunzele mari. Exista. Cosurile si punctele negre. Exiiiista. Luna – exista si e una singura. Nu e o formatie intreaga, e o singura interpreta.

Si apropo: numerele de la troleibuze. Nu numai ca exista, dar sunt si scrise clar. Asta imi elimina teoria mea despre conspiratia mondiala a numerelor de troleibuze in ceata care induc in eroare, te transporta in cartiere marginase, te omoara si ti fura organele interne.

Zilele astea am aflat informatii pretioase din discutiile cu prietenii mei, prietenii lor si alti oameni care imi vorbesc, desi eu nu mi doresc acest lucru:

CA

-inghetata nu ingrasa via Alexa (slabanoaga cu gura mare!)

- cocosii nu au organ de reproducere masculin. Ca de fapt inainte sa apara oul cocosul o calca pe cap pe gaina si gata actul. via tampenii spuse pe motoare de catre oameni prea beti sa si recunoasca paharul sau berea adusa de acasa in geanta. (alert conducerea pe aceasta cale de marsaviile astea) Gandindu-ma la asta mai bine, poate ca de fapt e o metafora misogina: “te calc pe cap, femee”….ahaaaaaa!

-nu i bine sa ti faci credite pentru locuinta. E mai bine sa fii homeless. Al doilea motiv este personificat de Darius. Cu care sunt foarte de acord. Desi nu l am vazut inca cu lentilele mele noi… si asta s ar putea sa afecteze.

-Praga e cel mai frumos oras din lume, si daca nu dati mai departe aceasta informatie jur ca nu aveti suflet. Apropo de Pragi un nou proiect online promite sa fie twitter pentru calatori. Suna bine si sunt de acord. Acuma sa vedem ce se intampla dupa ce mi trmit confirmarea de inscriere. Va tin la curent. [5min mai tarziu, am gasit in sfarsit mailul de la ei, in cosul de gunoi al yahoo-ului meu. era mototolit si cu o guma de mestecat lipita. baaa....! ]

In rest le stiam pe toate.

Da.

——————————————————————————————-

Q&A

1.E adevarat ca vei scrie din nou pe blog, Raluca?

Da, am revenit, in principal pentru ca nu mi a simtit nimeni lipsa aici. N am primit absolut nici un mail despre ce vieti am schimbat prin posturile mele intelepte. Absolut nimeni nu a crezut ca sunt amuzanta si 80% din cei intrebati au marturisit ca se plictisesc de la primul paragraf. Restul nu trec de titlu sau nu dau click. Unul singur citeste pana la capat. De asta suntem impreuna.

Prea moale.

Ma zbat intre a mi fi bine pe cont propriu, in lumea mea si a alege sa ma bat cu cefe si personalitati straine. O atitudine foarte putin hippy de altfel. Si foarte obositoare. Am cautat linistea in ultimul timp si am gasit o in oameni, carti si locuri. Acuma, ca i Luni, si am reintrat in lumea reala, trebe sa mi ies din lilniste si sa intru in Smart Mode.

Alerta, zic. Si desteapta. Si precauta. Si muult simt al umorului.
Nu pompeaza inca injectia pe care mi am facut o adineauri, dar si cand va pompa… brici!

Fug sa vad ce e cu cafeaua aia, cred ca asta imi lipsea… Cafeaua magica, de la capatul curcubeului…

See you on the other side!

E oficial. E o zi de rahat. Totul merge cum vrea sa mearga. Nu cum zic eu. Si uite-ma cum pierd controlul.

E oficial. E o zi de rahat. Totul merge cum vrea sa mearga. Nu cum zic eu. Si uite-ma cum pierd controlul.

Cica diferenta dintre om destept si unul si mai destept este cel ca, cel din urma, accepta cantitatea aia de haos ca ceva normal. Si se bucura de ea, si profita de pe urma.

Asta nu ma face decat sa decid ca nu voi mai citi teorii despre oameni destepti, mai destepti si despre viata. Rahaturi motivationale cu coperti frumoase cu preturi de marketing care se termina in ,99! Nu le mai fac vanzari, nu mai scriu despre ele si arunc cu oua in geamurile editurilor.  Si apoi dau vina pe haos. “N am fost eu, a fost haosul.” O sa mi inventez un prieten imaginar pe care il cheama Haos si care – cand cedeaza nervos- face porcarii la oameni buni si oameni rai, si celor medii care nu se pot nici macar decide daca sunt buni sau rai.

Pai de ce nu se pot decide? De ce isi inventeaza prieteni imaginari care sa fie niste jigodii pentru ca ei nu pot??? Care sa si ucida colegii, sa minta, sa fure, sa insele si sa manipuleze.

Si pentru ca am cedat nervos si va urasc pe toti la gramada as vrea sa va rog sa va aliniati ca sa va pot uri in ordine si buna intelegere. Ca nu mai merge asa…

Afla al cui e cucul…

Saptamana asta e al Alexei. 

Femei cu dubla personalitate [Bebe]

si

Placerea vorbei rele

Asa a inceput. Cu reactii violente. Ale lor. Si cu realizarea ca oamenii prefera sa zica ceva rau-urat decat sa zica ceva rau-frumos sau sa nu zica nimic. Pentru ca pot. Sau pentru ca atata pot.

Prima mea reactie a fost sa alerg catre depozitul de armament, sa le arat ca “sa vedeti cum pot eu, copilasi…”. Dar nu. Pe la jumatea drumului gena non-violenta a bunicii mele-pictorita- a pulsat.

Si am inceput sa si gandesc:

In primul rand: ce ma motiveaza pe mine? Reactiile celor din jur? Daca da, atunci sunt mancata, pentru ca rata de crestere a numarului prietenilor mei va fi intotdeauna mai mica decat nasterile de oameni noi. da, e un pic prea mult zis. si da, stiu ca nu exista nasteri de oameni vechi. Daaar, pe undeva am dreptate. Nu ma pot hrani din ce zic ei, pentru ca mor. Jignirile ma vor distruge. Complimentele se vor termina.

In al doilea rand: totusi, ce ma motiveaza pe mine? Ei bine, am un plan. Am o agenda, am un vis. Nu i unul maret, de data asta nu vreau sa schimb lumea. Treaba ei cum se descurca, pe mine m a pierdut de pe baricade. Dar vreau sa creez ceva. Ceva ce oamenii au nevoie (asta e importanta…) Si nimic nu trebuie sa ma abata de la planul meu. Sa mi l modeleze, da. Nu sa ma opreasca.

In al treilea rand. Or fi ei linistiti, oamenii care se pastreaza in spate, la adapost, tot timpul. Si care din cand in cand doar arunca cu rosii spre cei din fata reflectorului. Dar la mijlocul vietii, cine o sa aiba criza de identitate? Cine o sa si ia masina sport, amanta si o sa creada in extraterestii pentru ca nimic nu are sens? Eu doar o sa fac ulcer. Mare chestie…

Si in al patrulea rand: inca o critica si va joc in picioare, maaaah! (la microfon: gena bunicului meu-veteran de razboi)

Prima emisiune…

Prima emisiune care se apropie de ce vreau eu de la o emisiune. Visul meu de o viata de a ajunge fata de la meteo s-a implinit. Sunt intr-o nirvana nesfarsita. Mi am promis sa muncesc mai mult, sa fiu mai atenta la detalii, sa nu mai traiesc asa mult intre imaginile din capul meu.
Am incheieturi pline de stampile din cluburi. Promovare pentru emisiune. Sacrificii. Am imbatranit. Nu ma conectez cu pustanii cu bluze cu stelute/capete de mort. Simt ca nu pierd nimic

Uitati va la filmulet, laudati l, laudati ma, da ti massuri in mess, promovati l pe unde trebe. Vreau sa ajung odata celebra, bogata, adorata, si sa ma intorc in cartierul meu natal si sa zic HAH! si sa le dau cu DVD ul in cap copiilor din bloc care radeau de mine ca nu ies niciodata afara.

 Primul CUC

Viata e o oportunitate. (postul dragut)

ai putea sa fii mort in 10 minute iar tu stai si citesti pe blogul meu.

Acesta nu este un post.

Pentru ca postul anterior mi se pare atat de important, m am hotarat ca acesta sa fie un post de promovare pentru postul cu adevarat valoros. Adica, asta e doar reclama pentru ce scrie mai jos sub titlul “Consiliere-gratuita”.

Am calculat eu ca nu-mi incalc promisiuna facuta Ralucai de a scrie un post dragut de data asta, pentru ca vorbim aici de un spam si de nu de un post adevarat. Constiinta mi e curata.

Promovarea vine, binenteles in urma nevoii de promovare, pentru ca, pana acum am numarat 0 (zero, si nu articolul pentru feminin singular) mailuri pe adresa pe care v am pus o atat de binevoitoare la dispozitie. Se pare ca nu aveti probleme. As vrea sa insist ca aveti, ba chiar grave unii dintre voi si ca sa faceti ceva.

Pe parcursul zilelor ce vor urma voi investi un numar important de posturi si, implicit, cuvinte si idei ca sa va scot din starea de negare in care v-ati ingropat. Veti fi in sfarsit liberi sa recunoasteti ca nu sunteti liberi.

Am fost intrebata, cu ingrijorare, daca nu mi e frica ca se sinucide cineva dupa un sfat gresit de al meu. Dupa un timp de gandire concentrata am decis ca ar fi destul de aiurea, asa ca as vrea sa rog toate persoanele cu tendinte sinucigase sa iasa acum de pe blogul meu si sa nu mai calce niciodata. AFAAARA! Mergeti pe youtube, urmariti o leapsa despre optimism sau vedeti filmul National Treasure , dar sa nu va mai prind pe viataeunvis punct wordceva punct com punct ro punctaltceva punct eu.

Vreau sa ma folosesc de ocazia acestui post care nu e post sa anunt ca am sters comentariul lui Vassian, care isi facea pur si simplu reclama la propriul blog. Pe blogul meu?! AFAAARAAA. si stai acolo, draga Vassian, desi scriai lucruri interesante despre homosexuali, oameni foarte grasi si din nou, homosexuali. Si nici o poza. O sfera surpinzator de larga de subiecte sociale de altfel. De vrei sa te promovezi la mine acasa, ceri voie fruuumos…. explici de ce frumooooos….siiiii, cand o sa imi schimb orientarea sexuala, te las. Deja ne intelegem, vezi?

Si ca sa vedeti de unde scot eu titlurile mele frumoase si reusesc sa le zic asa elocvent, “viu prezint” pe Renee Magritte si pe pipa lui.