Cand trebuie sa accepti ca ai murit
februarie 10, 2009E greu, e criza, e nesigur, s-au triplat problemele si posibilitatile de a ne ascunde dupa ele.
spaimele noastre penibile se ridica la rang de motivatie. oricum nu aveam nici una, si de aici posibilitatea sa ne definitivam personalitatea.
suntem penibili, dar nu mai sta nimeni sa se gandeasca la asta. hiuu…
ne am vandut sufletul de mult si am aruncat factura in agitatia actuala. agitatie plina de proteine pentru flamanzii de noi.
criza e cel mai bun lucru care ni s ar fi putut intampla. nu ca sa ne trezeasca ci sa ne dea impresia de viu. insusi cuvantul ne uda de adrenalina.
Pentru mine e momentul sa-mi accept esecurile fara sa le transform in aventuri fantastice care au luat o intorsatura gresita la un moment dat. E dureroasa rau realitatea nealterata pentru mine. N-am stiut niciodata ce sa fac cu ea. Azi e momentul sa o inghit fara apa, sa ma ridic si sa numar ce a ramas. Nu stiu in ce lume traim, dar a mea a saracit. Si imi place mai mult a mea decat a lor.
Am sa sap pana am sa gasesc drumul spre Cer.
Intr o zi am sa ma trezesc, si am sa incep din nou sa traiesc.
Sunt sigura ca nu e dracu’ asa de negru si nici cerul atat de albastru (we’ve been there! both sides!).
Eu am inceput sa vad partea buna cu criza: Concurenta! Ceva ce ma motiveaza…la maxim!
as vrea sa cred ca nu ai dreptate…si ce spune Ralukaaaaaa mai sus e in conformitate cu spiritul tau competitiv Cretz Creature
. Asa ca ridica capul si sapa… cine stie poate gasesti “drumul spre…” comoara ta!
ca pun mana.
is somera si mi-e lene
Raaaa. Sambata ma duc sa ma inscriu la niste cursuri pregatitoare pentru fac de regie la UNATC. Iuhu!
mama e mandra rau de tine! o sa ajung sa port poza ta in portofel sa povestesc strainilor prin baruri.
asa-asa. uite. m-am inscris. am si legitimatie. numa’ sa ma tina flow-ul si sa termin cursurile si sa dau si admiterea
make me a star!