Arhiva pentru februarie, 2009

The hippies have won
februarie 20, 2009Am vazut o serie intreaga de Amazing Race. Un maraton personal in jurul lumii, asa de vineri seara. Mi am plans tot rimelul la fiecare eliminare, de vreme ce erau prietenii mei, fratii mei, care alergau prin Irlanda, Africa, India si Taiwan pentru un milion de dolari. Personal as putea sa ma lipsesc de bani, si as calatori pe gratis. Apropo, nu ma uitati cu slujba aia de prezentator de emisiune de travel. Cum auziti, cum ma sunati. Accept si mailuri.
Porcul, insensibilul si adeseori, agresivul, Gustave a dormit in pozitii de neimaginat. Iar eu, cu el in brate, hohoteam.
Pana la urma, hippiotii au castigat. Si stiu ca nu stiti si nici nu va pasa cine sunt hippiotii, si de faptul ca au fost cei mai fair-play dintre toate echipele, si ca se iubeau si nu vorbeau urat unul cu altul. Habar n-aveti ca se numeau TK si Rachel. Oricum, ignoranta voastra e acceptabila. Nici macar nu e un sezon recent ca sa va faceti griji.
Dar ce ar trebui sa va intereseze este ca cel mai recent episod a fost filmat in Romania, lucru care ne pune in sfarsit pe harta. Sunt curioasa ce o sa aleaga sa evidentieze de aici din Transilvania Country.
Pana una alta, ma consolez cu planurile pentru Sicilia, unde mergem de Paste. Acolo unde e jenant de frumos si salbatic. Poate ca hippiotii au castigat cursa lor, dar a noastra abia a inceput.

Cand trebuie sa accepti ca ai murit
februarie 10, 2009E greu, e criza, e nesigur, s-au triplat problemele si posibilitatile de a ne ascunde dupa ele.
spaimele noastre penibile se ridica la rang de motivatie. oricum nu aveam nici una, si de aici posibilitatea sa ne definitivam personalitatea.
suntem penibili, dar nu mai sta nimeni sa se gandeasca la asta. hiuu…
ne am vandut sufletul de mult si am aruncat factura in agitatia actuala. agitatie plina de proteine pentru flamanzii de noi.
criza e cel mai bun lucru care ni s ar fi putut intampla. nu ca sa ne trezeasca ci sa ne dea impresia de viu. insusi cuvantul ne uda de adrenalina.
Pentru mine e momentul sa-mi accept esecurile fara sa le transform in aventuri fantastice care au luat o intorsatura gresita la un moment dat. E dureroasa rau realitatea nealterata pentru mine. N-am stiut niciodata ce sa fac cu ea. Azi e momentul sa o inghit fara apa, sa ma ridic si sa numar ce a ramas. Nu stiu in ce lume traim, dar a mea a saracit. Si imi place mai mult a mea decat a lor.
Am sa sap pana am sa gasesc drumul spre Cer.
Intr o zi am sa ma trezesc, si am sa incep din nou sa traiesc.
