Arhiva pentru mai, 2008

h1

Ponei, ACADELE si teabuildinguri

mai 28, 2008

Episodul II: Acadelele

Cat de usor e sa scrii un post despre acadele? E aproape prea usor, asa i?

Pe langa nevoia de Poneiul ne-primit in copilarie, care ne va aparea in diferite forme in viata de adult, mai exista si alte mici nevoi, penibile, urgente si frustrante: acadelele. De obicei acadelele ne tin mintea si dintii departe de ponei, care doar in momentele de rascruce apare zburdand in cadru. Ca si pestele din Arizona Dream (de parca am stiut vreodata ce semnifica treaba aia…).

Poti sa traiesti pe acadele mult si bine. Normaaaal ca iti distrug dintii, stomacul, apetitul, memoria si mai toate lucrurile care ti ar fi asigurat o batranete fericita. Evident nu o sa mai stii sa apreciezi ciorbica de care are nevoie de fapt organismul tau. He he.. Normal ca devii dependent de rahaturile colorate si artificiale. Dar sunt rahaturile tale. Plus ca o sa ai timp sa te gandesti la lucrurile care conteaza mai tarziu.

Daca ai intre 16 si 49 de ani e foarte posibil ca viata ta sa poata fi urmarita dupa dara de M&M s pe care ai lasat o in urma. Sau de ambalaje.

Nu, chiar nu vreau sa stiu ce culori au acadele voastre, sau ce aroma. Lasati-ma sa mi imaginez.

[va continua]

h1

PONEI, acadele si teambuildinguri

mai 26, 2008

Noua mea filosofie de viata se bazeaza pe aceste 3 coordonate. Sa va explic…

Episodul I  “Poneiul”

Cand eram mica, tatal meu a venit acasa, m a luat in brate si mi a soptit ca ma iubeste mult. Emotionata, i am soptit si eu la ureche: “Atunci imi cumperi un ponei?” A zis Da.

Nu mi a cumparat nimic. Nu i a pasat ca i facusem deja culcus pe balcon. Nu l a intersat tristetea din ochii mei cand ma uitam la serialul cu Black Beauty. Nu l-a interesat alergia pe fond nervos care a erupt cand mi am dat seama ca nu mi va lua niciodata nici copita de ponei. Mi-a frant, cu salbaticie, sufletul fragil.

Multi, multi ani mai tarziu iata ma aici, tot fara ponei si cu o mare ruptura de inima care nu se mai vindeca

Daca suntem sinceri cu noi insine toti traim, de fapt, viata dupa ponei. Si tot ce facem, e doar o perpetua incercare de a compensa acest gol in forma de ponei din inima noastra.

Eu, balsamul pentru inimile voastre ranite si raspunsul la rugaciunile voastre repetate si neraspunse sunt aici sa va ofer tocmai poneiul de care aveti nevoie.

Trebuie doar sa descoperim – impreuna, cum altcumva – care este poneiul din viata voastra.

[va continua]

h1

O fata oarba in Bucuresti

mai 21, 2008

De curand mi am pus lentile de contact ( de vedere si nu cu reflexe mov) si astfel mi am gasit motive sa intru intr o incapere semi-obscura plina de oameni. Fara sa plang.

Zambesc mai putin de cand cu treaba asta, nu mai are rost sa ma prefac ca mi recunosc prietenii desi ii vedeam doar in proportie de 30%. De asta i am incurajat intotdeauna sa se imbrace cat mai colorat, si sa poarte tricourile cu numele lor pe care le primesc an de an de ziua lor. De la mine.

Observ tot felul de amanunte care inainte nu mi imaginam ca exista. De exemplu frunzulitele mici din care sunt facute frunzele mari. Exista. Cosurile si punctele negre. Exiiiista. Luna – exista si e una singura. Nu e o formatie intreaga, e o singura interpreta.

Si apropo: numerele de la troleibuze. Nu numai ca exista, dar sunt si scrise clar. Asta imi elimina teoria mea despre conspiratia mondiala a numerelor de troleibuze in ceata care induc in eroare, te transporta in cartiere marginase, te omoara si ti fura organele interne.

Zilele astea am aflat informatii pretioase din discutiile cu prietenii mei, prietenii lor si alti oameni care imi vorbesc, desi eu nu mi doresc acest lucru:

CA

-inghetata nu ingrasa via Alexa (slabanoaga cu gura mare!)

- cocosii nu au organ de reproducere masculin. Ca de fapt inainte sa apara oul cocosul o calca pe cap pe gaina si gata actul. via tampenii spuse pe motoare de catre oameni prea beti sa si recunoasca paharul sau berea adusa de acasa in geanta. (alert conducerea pe aceasta cale de marsaviile astea) Gandindu-ma la asta mai bine, poate ca de fapt e o metafora misogina: “te calc pe cap, femee”….ahaaaaaa!

-nu i bine sa ti faci credite pentru locuinta. E mai bine sa fii homeless. Al doilea motiv este personificat de Darius. Cu care sunt foarte de acord. Desi nu l am vazut inca cu lentilele mele noi… si asta s ar putea sa afecteze.

-Praga e cel mai frumos oras din lume, si daca nu dati mai departe aceasta informatie jur ca nu aveti suflet. Apropo de Pragi un nou proiect online promite sa fie twitter pentru calatori. Suna bine si sunt de acord. Acuma sa vedem ce se intampla dupa ce mi trmit confirmarea de inscriere. Va tin la curent. [5min mai tarziu, am gasit in sfarsit mailul de la ei, in cosul de gunoi al yahoo-ului meu. era mototolit si cu o guma de mestecat lipita. baaa....! ]

In rest le stiam pe toate.

Da.

——————————————————————————————-

Q&A

1.E adevarat ca vei scrie din nou pe blog, Raluca?

Da, am revenit, in principal pentru ca nu mi a simtit nimeni lipsa aici. N am primit absolut nici un mail despre ce vieti am schimbat prin posturile mele intelepte. Absolut nimeni nu a crezut ca sunt amuzanta si 80% din cei intrebati au marturisit ca se plictisesc de la primul paragraf. Restul nu trec de titlu sau nu dau click. Unul singur citeste pana la capat. De asta suntem impreuna.

h1

Imi plange blogul

mai 13, 2008

Plang fonturile nefolosite.

Le mai las sa planga.