Stiri altruiste

Este una dintre zilele alea in care as vrea sa traiesc viata oricui numai a mea nu. Si asta nu pentru ca mi au descoperit metastaza in oase, nici pentru ca m a lasat, porcul! nici pentru ca trec printr-o grava criza spirituala. Nu, nu e foarte rau. Cu foarte rau ma descurc chiar bine. Da-i unei fete o bucata de drama si cateva grame de telenovela si va fi mai frumoasa ca oricand, atat vulnerabila cat si puternica, gata sa planga dar inghitindu-si cu stoinicie lacrmile si, oh, de atatea ori mai atragatoare din cauza asta. Am impresia ca ni se maresc si ochii in perioade de restrsite. Probabil ca bunul Dumnezeu s a gandit sa ne ofere cateva atuuri care sa ne ajute atunci cand trecem prin rahat. Adica, de ce sunt femeile insarcinate mai frumoase, spuneti mi daca stiti?

Revenind la expresia pe care daca nu o folosesti o viata intreaga, nici nu i vei simti nevoia: Este una din zilele alea…

Dar nu despre mine e vorba in postul asta. Statisticile legate de bloguri sunt de acord asupra faptului ca in saptamana 2 din periplul unui blogger in lumea-i de cuvinte, un fenomen intersant are loc. Dupa ce in primele 7 zile bloggerul si-a jucat toti banii in a va convinge ca e special datorita mintii destepte, trailior exceptionale ce-l incearca si a exprimarii nemaintalnite pe un picior de punctro, ei bine, in urmatoarea saptamana el va incerca sa va convinga ca stie oameni, si ca oamenii il stiu, si ca e iubit, si ca ce tare e el ca are jumate din populatia bucurestiului la cina in fiecare seara. Si eu – normal – as vrea sa ma re-pun in valoare prin prisma oamenilor pe care ii cunosc. Asa a luat nastere editia, limitata la una singura, a:

Stirilor altruiste (adica despre alti oameni afara de mine. dar pe care ii cunosc. ma jur ca daca vorbesc despre mine, tai tot!)

• Prietena mea Alina vrea 5 copii consecutivi, divizibili cu 2 si indivizibili cu 3, incepand cu micuta raluca care a fost conceputa undeva intre sarmale si tortul miresei. Ma rog sa nu fie baiat ca s adus sansa mea de a invada lumea de raluci.
• Duda ma roaga pe aceasta cale virtruala sa transmit vorba lui de duh catre posteritatea urmatoarelor 11 ore in care puteti sa cititi postul asta. Citatul din el zice ceva de genul:

“Cum **** mea sa intelegem femeile, cand nici ele nu se inteleg? ” (+expresie faciala exasperata, ochi intredeschisi si miscarea aia din gat de o fac negresele cand se cearta) Hmm….sau era ceva de genul:

“Cum ***** masii sa intelegem femeile cand nici ele nu se inteleg intre ele”? Noah, nu mai stiu cum era exact dar doua lucruri raman al ******* de sigure in legatura cu ce a zis el.

• De cand am lansat la apa, consiliere-gratuita punct probleme psihice, am descoperit ca toti prietenii mei au probleme. Dar nici unul nu vrea sa mi scrie mail ca sa-l rezolv. Ca de obicei, planul meu de a salva lumea va ajunge la dra*u’. Acesta probabil ca va face usoare modificari la el, apoi urmand cei 20 de pasi simpli va umple iadul de fraieri plini de intentii bune.

Apropo de intentii bune. Sunt convinsa ca nu o sa ajung in iad. Dar parca si incep sa elimin din alternative. A da…s au terminat stirile altruiste, deci e ok.

Daca v am convins ca am prieteni si prietenii mei sunt tari, va rog nu postati nici un comentariu.Va multumesc!

Viata e o oportunitate. (postul dragut)

ai putea sa fii mort in 10 minute iar tu stai si citesti pe blogul meu.

Pauza in pauza

Leapsa de la Roxana:

pagina 123, propozitiile de la 5 incolo, cartea Diego&Frida scris de un om cu nume lung, roman biografic despre cuplu:

“In noaptea zilei de 4 iulie,Frida a avortat copilul in chinuri groaznice si pierzand mult sange. Diego a insotit o in ambulanta care o ducea la spitalul Ford, incercand sa i calmeze crizele de disperare. In zilele urmatoare, i a adus culori si creioane, desenele pe care le-a realizat atunci ajutand-o sa treaca peste tragedie. Diego stia ca acesta este singurul mijloc prin care Frida sa supravietuiasca.”

Dumezeule ce leapsa voiasa. Cat ma bucur ca au plecat sinucigasii de pe blogul meu, altfel o dadeam rau in bara.

Biine, sa facem si treaba cu datul mai departe, zici? 6 persoane: domnul din spate, care sigur inca are cartea imprumutata de mine, domnisoara de pe randul 5 si voi pa t r u. R si U nu mai exista pentru ca nu mi a mai venit nimeni cu blog in cap. daca esti si ai blog ia de la mine leapsa. vorba vine, nu de la mine, eu nu fac decat sa fiu ascultatoare si usor serviabila cu cei care m au promovat pana acum.

Mi am luat Air Freshner automat care din 38 in 38 de minute tasnaie in camera-mi, si recunosc ca fac pe mine de frica cand in mijlocul noptii aud zgomotul asta de stomac deranjat de Alien urmat de un tishti plictisit de Predator. Si nici nu miroase puternic a vin cu scortisoara. AFARAAA!

Aiurea, e inca la mine in camera, pe perete, intr un cui.

Toate bune!

Acesta nu este un post.

Pentru ca postul anterior mi se pare atat de important, m am hotarat ca acesta sa fie un post de promovare pentru postul cu adevarat valoros. Adica, asta e doar reclama pentru ce scrie mai jos sub titlul “Consiliere-gratuita”.

Am calculat eu ca nu-mi incalc promisiuna facuta Ralucai de a scrie un post dragut de data asta, pentru ca vorbim aici de un spam si de nu de un post adevarat. Constiinta mi e curata.

Promovarea vine, binenteles in urma nevoii de promovare, pentru ca, pana acum am numarat 0 (zero, si nu articolul pentru feminin singular) mailuri pe adresa pe care v am pus o atat de binevoitoare la dispozitie. Se pare ca nu aveti probleme. As vrea sa insist ca aveti, ba chiar grave unii dintre voi si ca sa faceti ceva.

Pe parcursul zilelor ce vor urma voi investi un numar important de posturi si, implicit, cuvinte si idei ca sa va scot din starea de negare in care v-ati ingropat. Veti fi in sfarsit liberi sa recunoasteti ca nu sunteti liberi.

Am fost intrebata, cu ingrijorare, daca nu mi e frica ca se sinucide cineva dupa un sfat gresit de al meu. Dupa un timp de gandire concentrata am decis ca ar fi destul de aiurea, asa ca as vrea sa rog toate persoanele cu tendinte sinucigase sa iasa acum de pe blogul meu si sa nu mai calce niciodata. AFAAARA! Mergeti pe youtube, urmariti o leapsa despre optimism sau vedeti filmul National Treasure , dar sa nu va mai prind pe viataeunvis punct wordceva punct com punct ro punctaltceva punct eu.

Vreau sa ma folosesc de ocazia acestui post care nu e post sa anunt ca am sters comentariul lui Vassian, care isi facea pur si simplu reclama la propriul blog. Pe blogul meu?! AFAAARAAA. si stai acolo, draga Vassian, desi scriai lucruri interesante despre homosexuali, oameni foarte grasi si din nou, homosexuali. Si nici o poza. O sfera surpinzator de larga de subiecte sociale de altfel. De vrei sa te promovezi la mine acasa, ceri voie fruuumos…. explici de ce frumooooos….siiiii, cand o sa imi schimb orientarea sexuala, te las. Deja ne intelegem, vezi?

Si ca sa vedeti de unde scot eu titlurile mele frumoase si reusesc sa le zic asa elocvent, “viu prezint” pe Renee Magritte si pe pipa lui.

Consiliere-gratuita

Punct ro.

Consiliere-gratuita reprezinta componenta de CSR a acestei inventii minunate a mintii omenesti numita blogul meu. Si aici isi dovedeste rostul si intra in actiune categoria “problemele voastre”.

Punct ro.

Cum functioneaza consiliere-gratuita precum si cui foloseste aflati din urmatoarele doua paragrafe nu prea lungi:

Va foloseste voua respectiv va ajuta. Va scuteste de niste cheltuieli suplimetare. Adica de:

-orele la psiholog -minim 50RON/ora;

-iesiri in oras cu prietenul/prietena cea mai buna: intre 20 si 200 RON (daca vreti sa va si imbatati)

-alte cheltuieli cu alte persoane binevoitoare – multi RON,

-alte cheltuieli – 60RON pentru 1 gram adica 3 bucati.

Functioneaza simplu: voi va scrieti dramele, intrebarile existentiale, problemele intr un mail catre lavieestunreve@gmail.com iar eu va raspund intr un post pe blogul meu. Va dau sfaturi, solutii, pasi de urmat, va alin. Pe scurt: va rezolv.

Nici sa nu va ganditi sa trimiteti porcarii pe mail, cum stiu ca deja va ganditi sa faceti, ca va gasesc ip-ul si va virusez de nu va vedeti calculatoarele de la servici, pe care de fapt ar trebui sa munciti, dar voi va pierdeti vremea cu josnicii. De fapt nu pot sa va virusez nimic, ca nu stiu cum. Dar e singura amenintare legata de internet pe care o stiu.

Nici IP-urile nu pot sa vi le vad. Doar nu mi trimiteti porcarii. Va rog.

Dar de unde a pornit ideea, se intreaba mintile voastre iscoditoare. Totul a pornit din dezamagire- de unde altundeva? Facerea de bine si sacrificiul de sine sunt nuferi ce cresc in mocirla suferintei. Si, daca va mai amintiti ceva din postul de sub asta: eu am suferit mult. (punct ro.)

Decat sa mi consiliez cunoscutii care oricum ma vor dezamagii (las’ca stiu eu) mai bine imi consiliez necunoscutii. Nu-i mult mai tare, asta? Nu voi sti niciodata ce decizii gresite ati luat, cum v ati batut joc de viata voastra, cum ati ajuns la 30 de ani dependenti si nefericiti, cum v-ati intors in genunchi tot la aia, cum ati batut-o, cum v a parut rau, cum ati facut 2 ani fara posibilitatea de eliberare conditionata. Voi stii doar ca la un moment dat v am dat un sfat bun – sa l numim generic „cel mai bun” – si voi dormi noptile ca un prunc.

Voi fi psiholog tau virtual punct ro. Punct ro.

Sunt destul de pregatita sa rescriu acest post in fiecare sapatama – in orice Luni, de exemplu, ca sa va adunati probleme de pe weekend – si apoi sa dau un spam puternic in toate listele mele si listele listelor mele ca sa auda cu urechea-i toata blogosfera despre propunerea mea.

Asa ca daca te gandesti ca n ai probleme: mai gandeste te odata!!

…PUNCT RO!

Inca un alt blog patetic?

Din toata inima: DA! Nu va mint, am mai multe probleme decat aveti voi celule in corp si am de gand sa vorbesc despre ele aici. Pe larg si pe mediu, mai niciodata pe scurt.

Fetele care scriu pe bloguri au fost acuzate de tot felul de apucaturi emo: ca scriu deprimant, ca vorbesc numai de dragoste, ca s jalnice… Va jur ca nu o sa incerc nimic mai mult.

Sunt trista des. Voi scrie despre tristetea mea.

Am suferit din dragoste. Voi scrie despre dragoste si suferinta.

Chiar acum ma doare, gandindu ma la inutilitatea vietii.

Va voi plange in hohote pe umar. Si voi veti sta. Ba chiar, si subliniati acest rand cu carioca pe ecran: va va placea.

Da, de asta l am facut!

Va iubesc!

Si sa nu privesti inapoi?

Albumul celor de la Faithless – No roots ma intoarce in timp de fiecare data cand il ascult. Recunosc ca sunt o prostanaca sentimentala, dar pot sa jur ca e ceva neobisnuit cu albumul asta. Nu vocea lui extrem de sexy. Dar si asta. Nu versurile extrem de profunde. Desi…
E altceva, ceva foarte emotional. Dincolo de geniul lor muzical. Dincolo de cuvinte.

Poate sunt extraterestrii. Poate si au vandut sufletul diavolului pentru ceva ingredient deosebit de pus in muzica si de sfasiat milioane de inimi. DA, stiu ce zici, dar haide sa nu eliminam nici o varianta, ok?

Si daca nu iti place faithless, sa nu te prind ca lasi vre un comentariu.  Daca ma gandesc mai bine, sa nu lasi nici un comentariu oricum. Chiar m a deranjat spranceana ridicata atunci cand ti am zis despre teoria cu diavolul… lucrurile astea dor, sa stii! N-am nevoie de asta, ok?? Poate ca sunt vulnerabila si sentimementala azi!! Poate ca sterg si postul, pentru ca nu l meriti!! Eu impartasesc din sufletul meu iar tu stai si mananci hamburgeri si faci ceva pe sentimentele mele!!!!

AFARAA!! AFARA DIN VIATA MEA! Si sa nu te mai intorci!! cinic nenonorocit! din cauza oamenilor ca tine e lumea asta asa cum e!!

[cateva secunde mai tarziu]

Bucurati va de melodie, asadar, si sa uitam trecutul cu totii, in timp ce eu inca traiesc acolo.

Va pup, binenteles.

Dragutilor!

Oamenilor buni.

Dragilor.

FRATII MEI!

si inca una, pentru ca va iubesc mult:

va iubesc.

mult.

muuuuult.

va pup, iara, binenteles.

scumpi, scumpi prieteni.

Unghiile si prietenele mele

Cristina a frant sirul iesirilor noastre periodice la masa. Si o ador pentru asta. A organizat o sedinta paralela de pedichiura/manichiura. Da, ca in Sex and the City. Noi doua si Claudia, care nu are blog, dar careia in momentul asta i as face unul – pentru ca e de departe cea mai buna manichiurista din istoria mea.

Am ras si ne am repovestit vietile printre pile si oje. Am fost sincere una cu alta. Am ocolit subiectele sensibile. In pauze, am laudat o pe Claudia.

La sfarsit aveam si unghiile astea perfecte.

Toata lumea castiga.

Always look at the bright side of life